Citate de Hans Christian Andersen

Citate de Hans Christian Andersen

de Hans Christian Andersen



Marturisirea unei vieti are pentru cel drept puterea unui lucru sfant. (Hans Christian Andersen)

Adevarul este pentru popoare fermentul victoriei. (H.C.Andersen)

Realitatea intrece adesea chiar si cele mai frumoase vise. (Hans Christian Andersen)

A calatori inseamna a trai. (Hans Christian Andersen)

Trebuie sa rabzi; maretia se tine cu osteneala! (Hans Christian Andersen)

Atunci cand cuvintele dau gres, muzica graieste. (Hans Christian Andersen)

Viata fiecarui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Sa fii de folos in lume este singura cale spre fericire. (Hans Christian Andersen)

Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura. (Hans Christian Andersen)

Cea mai frumoasa poveste este insasi viata. (Hans Christian Andersen)

Nu-i deloc rau sa te nasti in curtea de pasari cand ai iesit dintr-un ou de lebada. (Hans Christian Andersen)

Nu exista un alt diavol decat cel din inima noastra. (Hans Christian Andersen)

Nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui. (Hans Christian Andersen)

Cand te indepartezi de munte, abia atunci il vezi cum trebuie. Asa si cu prietenii. (Hans Christian Andersen)

Sa traiesti doar nu este de ajuns, spuse Fluturele. Ai nevoie si de lumina soarelui, de libertate si de o floricica. (Hans Christian Andersen)

si vrajitoarea a ras atat de uracios, incat broasca si serpii au cazut jos zvarcolindu-se.
(Hans Christian Andersen)

Aurora Boreala se deslusea atat de bine incat ii puteai numara perdelele de lumina. (Hans Christian Andersen)

Viata este cea mai buna poveste. (Hans Christian Andersen)

Fiicele aerului nici ele n-au suflet nemuritor, pot insa sa-si capete unul facand fapte bune. (Hans Christian Andersen)

"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou. (Hans Christian Andersen)

Oamenii au un suflet, care mai traieste, dupa ce trupul se face una cu pamantul; el se ridica prin aerul transparent spre toate stelele stralucitoare. (Hans Christian Andersen)

in gradina erau niste flori minunate si de cele mai frumoase atarnau zurgalai de argint, care sunau mereu, ca sa nu treaca cineva pe langa ele si sa nu le vada. (Hans Christian Andersen)

Zana a sarutat, nevazuta, fruntea printesei, a zambit catre print, apoi s-a urcat impreuna cu ceilalti copii ai aerului pe un nor trandafiriu, care plutea pe cer. (Hans Christian Andersen)

Tu, biata zana a marii, ai indurat necazuri mari, inima ta s-a chinuit si de aceea poti si tu sa capeti un suflet nemuritor dupa trei sute de ani de fapte bune. (Hans Christian Andersen)

Dar noi de ce nu avem un suflet nemuritor? a intrebat zana. As da bucuros sutele de ani pe care le mai am de trait ca sa fiu om macar o zi si sa pot avea si eu parte de viata cereasca. (Hans Christian Andersen)

Unii oameni s-au trezit cu cate un ciob din oglinda blestemata chiar in inima si inima lor s-a prefacut deodata intr-un bulgare de gheata. (Hans Christian Andersen)

Parc-ar fi niste clopotei de sticla, a spus sfetnicul. Ia uite cum ii merge gusa! Ciudat lucru ca pana acuma n-am vazut-o. Au sa se minuneze toti de la curte cand au s-o vada. (Hans Christian Andersen)

Tot orasul vorbea de pasarea cea minunata. Cand doi oameni se intalneau, oftau numai si se intelegeau; unsprezece copii cocosati au fost porecliti cu numele ei, dar niciunul nu canta ca ea. (Hans Christian Andersen)

Fetita s-a uitat prin lupa. Fiecare fulg era mult mai mare si semana cu o floare sau cu o stea in sase colturi, era foarte frumos. (Hans Christian Andersen)

in mijlocul lacului sedea Craiasa Zapezii, cand era acasa, si atunci zicea ca sade pe oglinda intelepciunii si ca aceasta oglinda e cea mai buna din lume. (Hans Christian Andersen)

Karl si Gretchen s-au uitat unul la altul si deodata au inteles cantecul cel vechi: "Ce frumosi sunt trandafirii si cad prada ofilirii! Traiul nostru e mai bun, ca-nflorim si la Craciun!". (Hans Christian Andersen)

Veneau calatori de peste mari si tari in orasul imparatului ca sa vada palatul si gradina si toti se minunau de atata frumusete, dar cand auzeau privighetoarea spuneau: "Ceva mai frumos nu se poate!" (Hans Christian Andersen)

Erau acuma amandoi oameni in toata firea si totusi copii, copii in inimile lor; si acum venise vara, vara calda si binefacatoare. (Hans Christian Andersen)

Toate clopotele au inceput sa bata singure si pasari multe au venit in stoluri; si a fost iar nunta la palat, dar o nunta cum niciun crai nu mai vazuse vreodata. (Hans Christian Andersen)

Zanele marii n-au suflet nemuritor si nici nu pot capata asemenea suflet daca nu dobandesc dragostea unui om. Viata lor cea vesnica atarna de o putere straina. (Hans Christian Andersen)

Una dintre gainile cele albe a luat saniuta in spate si a pornit in zbor dupa ei. Craiasa Zapezii l-a mai sarutat o data pe Karl si el a uitat de Gretchen, de bunica sa si de toti cei de-acasa. (Hans Christian Andersen)

Gretchen a ajuns la palat si a intrat pe poarta. Vanturi taioase au intampinat-o. Ea a spus o rugaciune si vanturile indata au stat pe loc si s-au culcat si ea a intrat in salile palatului, mari, goale si reci. (Hans Christian Andersen)

Soldatul de plumb statea acuma pe jeratic si se simtea napadit de-o caldura nemaipomenita; caldura asta o fi fost de la foc sau o fi fost de la dragoste, nu stia nici el. (Hans Christian Andersen)

in mijlocul unei sali nemarginite si pustii era un lac inghetat care se sfaramase in mii de bucati, dar bucatile semanau intre ele asa de tare incat era o adevarata minunatie. (Hans Christian Andersen)

Am vazut lacrimi in ochii imparatului si asta-i pentru mine cea mai mare comoara! Mai mare rasplata nu vreau! si iar a cantat un cantec cu glasul ei dulce. (Hans Christian Andersen)

Statea acolo, atat de gingas si firav si, totusi, atat de puternic in proaspata-i frumusete, statea acolo in vesmantul sau alb cu dungi verzi. (Hans Christian Andersen)

Magarul calca deseori peste cea mai frumoasa floare, omul pe inima fratelui sau si astfel deseori un suflet nobil devine obiectul ridicolului, pentru ca cei din jur nu inteleg ce are el specific si bun. (Hans Christian Andersen)

si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata, daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! (Hans Christian Andersen)

Exista o veche legenda despre un sfant care a trebuit sa aleaga unul din cele sapte pacate capitale; l-a ales pe cel care i s-a parut cel mai putin grav, betia, si cu acesta a comis celelalte sapte pacate. (Hans Christian Andersen)









Citate de Hans Christian Andersen


Aceasta pagina a fost accesata de 2303 ori.
{literal} {/literal}