Scrisoare Andersen catre un amic - 1846
de Hans Christian Andersen
Imi petrec viata in mijlocul ruinelor si al strazilor pietroase. Trandafirii inca infloresc si clopotele suna tot timpul. Totusi nu mai e Roma de acum 13 ani, cand am vazut-o pentru prima oara. Totul e acum mai modernizat, chiar si ruinele. Iederile salbatice si tufisurile au disparut. Totul pare mai curat, nu se mai aud tamburine si fetele nu mai danseaza pe la rapsantii acel saltarello al lor. La tara invatamantul patrunde o data cu drumul de fier, pe nevazute. Taranii nu mai sunt la fel de credinciosi. La sarbatoarea Pastilor, in fata bisericii Sfantul Petru, multimea, in loc sa ingenuncheze cand papa ii dadu binecuvantarea, ramase in picioare, la fel ca mine, strain protestant. Rationamentul a triumfat si aici asupra credintei. Peste putin, cand drumul de fier va lega intre ele toate orasele Italiei, Roma se va transforma si mai mult. Dar ce importanta are asta! Orice s-ar intampla, Roma trebuie iubita. E ca o carte frumoasa de povesti careia ii descoperi la fiecare pas noi minuni. Traiesti aici deodata si visul si realitatea.
(1846)
Scrisoare Andersen catre un amic - 1846
Aceasta pagina a fost accesata de 2831 ori.
