Scrisoare Andersen lui M. Jordan (redactor la Literary Gazette)- 1848
de Hans Christian Andersen
Copenhaga, 13 aprilie 1848
Draga prietene,
N-au trecut decat cateva saptamani de cand ti-am scris. Evenimentele care s-au precipitat dau acestui interval valoarea mai multor ani. Politica n-a fost niciodata partea mea tare: poetul are, socot eu, o alta misiune de indeplinit, dar cand pamantul se cutremura, nu ne putem tine pe el fara sa-i simtim zdruncinaturile pana in varfurile degetelor.
Trebuie deci sa vorbesc.
Da, avem razboi, dar nu razboi sustinut de entuziasmul intregului popor danez, un razboi pentru care si nobilul, si taranul, patruns de cauza lui drepata, se inroleaza in randurile armatei. Despre acest entuziasm, despre acest spirit patriotic, care sustine poporul danez, in totalitatea lui, vreau sa vorbesc astazi.
Masca sub care sefii partidului din Schleswig-Holstein ne-au aratat, in decursul anilor, poporul german, atat de indemanatic si de cinstit, maniera in care printul de Noer a luat Rendsborgul, sub pretextul ca actioneaza in interesul regelui Danemarcei, prizonier al constitutiei sale, toate acestea i-au revoltat pe danezi si i-au ridicat ca pe un singur om. Micile preocupari ale vietii cotidiene cedeaza pasul marilor si nobilelor sentimente. Totul e acum in miscare, dar ordonat si unit. Contributiile banesti curg din toate partile. Ucenicul cel mai sarman, sluga cea mai moedesta isi duc obolul lor. Auzindu-se ca lipsesc caii, in numai cateva zile acestia au sosit de la tara intr-un numar atat de mare, incat Ministrul de Razboi a trebuit sa ordone suspendarea trimiterilor. Prin case si scoli de fete se pregatesc pansamente; in scolile de baieti se toarna gloante. Tinerii de neam se angajeaza ca simpli soldati si aceasta egalitate intareste curajul si ardoarea combatantilor.
Printre voluntari se afla si fiul unui guvernator din Norvegia, apartinand unei adintre cele mai de seama familii din tara. Trecand prin Copenhaga a fost cuprins de un asemenea entuziasm, pentru cauza noastra dreapta, incat a dorit din toata inima sa se angajeze in armata daneza. Cum calitatea sa de strain nu-i ingaduia acest lucru, a cumparat o proprietate in Danemarca si a putut in acest chip sa imbrace uniforma de simplu soldat. S-a prezentat la batalion decid sa traiasca intocmai ca si camarazii sai, cu paine cazona si cu cei doisprezece silingi pe zi. Toti fac la fel si pleaca la razboi veseli ca la sarbatoare. Insusi regele s-a indreptat catre Cartierul General al armatei. O parte din garda sa nu ridice armatele impotriva compatriotilor lor, dar ei au cerut, ca o favoare, sa faca parte din aceasta expeditie.
Armata noastra inainteaza repede si victorioasa. Insula Als a fost cucerita, ca si orasele Flensborg si Schleswig. Am ajuns la frontiera Holsteinului si am luat peste o mie de prizonieri care au fost, in cea mai mare parte, dusi la Copenhaga. Ei sunt foarte porniti impotriva printului de Noer care, dupa ce le-a fagaduit sa-si sacrifice si sangele, si viata, i-a parasit in prima lupta in care danezii au intrat cu tunurile si baionetele in Flensborg.
Traim o epoca furtunoasa, totul se schimba mereu, dar ceea ce nu se schimba niciodata e Dumnezeu si dreptatea sa. El tine cu Danemarca, care-si apara drepturile si care trebuie sa-i fie recunoscute. Adevarul este pentru popoare fermentul victoriei.
Fiecare natiune are dreptul la prosperitate pe calea Binelui si Frumosului. Aceasta ar trebui sa fie deviza Europei.
Gratie acestui lucru pot sa privesc cu incredere viitorul. Germanii sunt un popor cinstit, ei vor afla cine suntem si ce vrem si necazul lor de acum se va schimba in respect si prietenie.
Fie ca aceasta dorinta sa se realizeze, fie ca Dumnezeu sa-si intoarca spre toate tarile chipul sau luminat.
Hans Christian Andersen
Scrisoare Andersen lui M. Jordan (redactor la Literary Gazette)- 1848
Aceasta pagina a fost accesata de 30346 ori.
