Craiasa Zapezii - Intaia Povestire
de Hans Christian Andersen
Intaia povestire
in care e vorba de o oglinda si de niste cioburi
Sa incepem sa povestim; si cum vom ajunge la sfarsit, avem sa stim mai mult decat stim acuma.
Era odata un vrajitor rautacios, unul dintre cei mai rai, era chiar dracul. si vrajitorul acesta a facut o oglinda, dar nu era o oglinda ca toate oglinzile, fiindca tot ce era mai frumos si bun daca se oglindea in ea aproape ca nici nu se vedea, in schimb, tot ce era mai urat se vedea in oglinda foarte limpede si chiar mai urat decat fusese. Cele mai frumoase privelisti in oglinda parca erau spanac fiert si cei mai buni oameni erau in oglinda uraciosi sau sedeau cu capu-n jos. Fetele lor erau asa de schimonosite ca nu le puteai cunoaste si daca, de pilda, cineva, care avea o alunica pe obraz, se uita in oglinda, alunica crestea si ii acoperea tot obrazul ca o pata neagra. Dracul zicea ca asta e foarte nostim si de haz. Cand ii trecea cuiva prin minte vreun gand bun, in oglinda se arata un ranjet, asa ca desigur dracul vrajitor se bucura de nascocirea lui. Toti cei care umblau la scoala lui de vrajitorie - fiindca trebuie sa stiti ca avea o scoala de vrajitorie - spuneau in toate partile ca s-a savarsit o minune; ziceau ca abia acuma se putea vedea cum arata intr-adevar lumea si oamenii. Umblau in toate partile cu oglinda si in curand n-a mai ramas nici o tara si nici un om pe care sa nu-i fi schimonosit oglinda aceea. intr-o buna zi s-a gandit el sa se urce si in cer cu oglinda, ca sa rada de ingeri si de Dumnezeu. Dar cu cat se urca mai sus in vazduh, cu atat oglinda tremura si se stramba si de-abia mai putea s-o tie; s-a urcat tot mai sus si mai sus si oglinda s-a strambat asa de tare si a tremurat asa de cumplit, incat i-a alunecat din maini, a cazut pe pamant si s-a spart in mii si milioane de bucati. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri si mai mari, fiindca unele bucati erau cat un fir de nisip si au zburat duse de vant peste tot pamantul si au intrat in ochii multor oameni si cei carora le intrau in ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gandeau acum decat sucit si intortocheat, pentru ca aceste cioburi pastrasera toate puterile rele pe care le avusese oglinda intreaga. Unii oameni s-au trezit cu cate un ciob chiar in inima si inima lor s-a prefacut deodata intr-un bulgare de gheata. Unele cioburi erau asa de mari, incat unii si altii le-au luat si au facut din ele geamuri; dar fereasca Dumnezeu sa te fi uitat la vreun prieten prin geamurile acestea! Alte cioburi au ajuns ochelari, dar cei care purtau acei ochelari vedeau stramb si judecau nedrept. Dracul radea sa plesneasca de toate aceste nazbatii. si mai erau inca multe cioburi in lume. Vedem noi indata.
Craiasa Zapezii - Intaia Povestire
Craiasa Zapezii - A doua povestire
Craiasa Zapezii - A treia povestire
Craiasa Zapezii - A patra povestire
Craiasa Zapezii - A cincea povestire
Craiasa Zapezii - A sasea povestire
Craiasa Zapezii - A saptea povestire
Aceasta pagina a fost accesata de 9958 ori.
