Craiasa Zapezii - A cincea povestire

Craiasa Zapezii - A cincea povestire

de Hans Christian Andersen

A cincea povestire
Fetita de talhar


        Au intrat intr-o padure deasa, dar caleasca stralucea ca o facla. in padure erau talhari; cum au vazut caleasca, au si venit.

        - E de aur! E de aur! au strigat talharii si s-au repezit, au apucat caii de darlogi, au omorat pe vizitiu si pe valeti si au scos-o pe Gretchen din caleasca.

        - E grasuta si draguta, hranita numai cu miez de nuca, a spus o baba, nevasta unui talhar; avea par pe obraz si niste sprancene stufoase, care-i atarnau pana peste ochi. E chiar ca un miel gras! Trebuie sa fie foarte gustoasa!

si baba si-a scos cutitul; era un cutit ascutit tare si lucios, de te-nfiorai numai cand te uitai. Dar chiar in clipa aceea baba a scos un tipat, fiindca fetita ei, pe care o purta in spate si care era grozav de obraznica si de rea, a muscat-o de ureche.

        - Afurisita ce esti! a strigat baba de durere si a uitat s-o taie pe Gretchen.

        - Las-o, ca vreau sa ma joc cu ea! a spus fetita de talhar. Am sa-i iau mansonul si hainutele si are sa doarma cu mine.

si a mai muscat-o o data pe muma-sa asa de tare ca talharoaica a sarit in sus si s-a invartit de cateva ori de durere. si toti talharii radeau si spuneau:

        - Ia uite-o cum joaca cu fiica-sa in spate!

        - Vreau sa ma urc in caleasca, a spus fetita de talhar si au trebuit sa-i faca pe plac, fiindca era rasfatata si incapatanata.

S-au urcat amandoua in caleasca si s-au infundat in padure. Fetita de talhar era de-o varsta cu Gretchen, dar mai voinica, mai spatoasa, mai negricioasa. Ochii ii erau negri si parca mahniti. A luat-o de mijloc pe Gretchen si i-a spus:

        - Eu nu vreau sa te omoare pana nu m-oi supara eu pe tine! Dar tu esti printesa, nu?

        - Nu, a raspuns Gretchen, si i-a povestit tot ce i se intamplase si cat de mult tinea ea la Karl.

Fetita de talhar s-a uitat ganditoare la ea, a dat usor din cap si a spus:

        - Nu, nu trebuie sa te omoare chiar daca m-oi supara pe tine, ca, daca m-oi supara, te omor eu! si i-a sters lui Gretchen lacrimile si si-a bagat mainile in mansonul lui Gretchen, care era calduros si moale.

Caleasca s-a oprit. Erau acuma in curtea unui castel de talhari care era darapanat de sus pana jos. Peretii erau sparti si prin gauri intrau si ieseau in zbor corbi si ciori, iar niste dulai voinici ca ar fi putut inghiti si un om sareau in toate partile, dar nu latrau fiindca n-aveau voie.

        in sala cea mare a castelului, veche si afumata, in mijloc, pe lespezi, ardea un foc mare; fumul se urca pana in tavan si trebuia sa-si gaseasca singur un loc pe unde sa iasa. Pe foc era un cazan mare cu supa si cativa talhari frigeau la frigare iepuri si iepuri de casa.

        - Noaptea asta ai sa dormi cu mine si cu pasarile mele, spuse fetita de talhar.

Dupa ce au mancat, s-au dus intr-un colt unde era un maldar de paie acoperit cu covoare. Deasupra, pe niste stinghii, erau peste o suta de porumbei care parca dormeau, dar toti au tresarit cand au venit fetitele.

        - Ai mei sunt toti, a zis fetita de talhar si a luat un porumbel de picioare si l-a scuturat pana cand a inceput sa dea din aripi.

        - Saruta-l, a strigat ea catre Gretchen si a lovit-o in obraz cu porumbelul. Uite, colo sunt porumbeii salbatici, a mai zis ea si a aratat o gaura in zid, cu niste bete infipte in chip de gratii. Sunt doi si trebuie sa-i tin inchisi, ca altfel zboara. si uite ici pe Bum-Bum, care mi-i foarte drag. si trase de coarne pe un ren care statea legat intr-un colt, cu o zgarda de fier la gat.

        - si pe el trebuie sa-l tinem strans, ca altfel o ia la fuga. in fiecare seara inainte de culcare il gadil cu cutitul si i-i frica grozav.

si fetita scoase un cutit lung dintr-o crapatura a zidului si il dezmierda usurel pe ren cu cutitul pe gat. Bietul ren a inceput sa dea din picioare si fetita de talhar a ras si a luat-o pe Gretchen in pat cu ea.

        - Tu dormi cu cutitul in mana? a intrebat-o Gretchen uitandu-se cam ingrijorata la cutit.

        - intotdeauna dorm cu cutitul, a raspuns fetita de talhar. Niciodata nu stii ce se poate intampla si acuma ia spune-mi, din nou, cum a fost cu Karl si de ce-ai plecat tu in lumea larga?

Gretchen i-a povestit iar cum a fost si porumbeii salbatici uguiau in colivie si ceilalti porumbei dormeau. Fetita de talhar cu o mana a luat-o dupa gat pe Gretchen, iar cu cealalta tinea strans cutitul; n-a trecut mult si a adormit si a inceput sa sforaie. Gretchen insa nu putea inchide ochii si se tot gandea: "Oare ce-o sa se mai intample cu ea, au s-o omoare, au s-o lase sa traiasca?" Talharii sedeau langa foc, beau si cantau si talharoaica se dadea de-a tumba. Era o priveliste groaznica pentru biata fetita. si deodata, porumbeii salbatici au inceput sa vorbeasca:

        - U-gu-gu, u-gu-gu! L-am vazut pe Karl. Sania i-o tragea o gaina alba si el sedea in trasura Craiesei Zapezii; Craiasa a trecut pe deasupra padurii cand eram pui si sedeam in cuib; a suflat inspre noi si toti ceilalti au murit, numai noi am ramas. U-gu-gu, u-gu-gu!

        - Ce tot vorbiti acolo? a strigat la ei Gretchen. incotro se ducea Craiasa Zapezii? Mai stiti ceva de dansa?

        - Noi credem ca s-a dus in Laponia, fiindca acolo-i mereu zapada si gheata. intreaba pe renul acela care e legat.

        - Da, acolo-i zapada multa si e strasnic de frumos, a spus renul. Acolo poti sa alergi si sa zburzi cat iti place, acolo isi are Craiasa Zapezii cortul ei de vara, da' palatul ei e departe, tocmai catre Polul Nord, pe o insula careia ii zice Spitzbergen.

        - O, saracul Karl! a oftat Gretchen.

        - Da' mai astampara-te odata, a strigat fetita de talhar, ca acusi bag cutitul in tine! A doua zi dimineata Gretchen i-a spus tot ce vorbisera porumbeii salbatici.

Fetita de talhar s-a gandit o clipa, apoi a dat din cap si a zis:

        - Tot una-i! Tot una-i! Tu stii unde-i Laponia? a intrebat ea pe ren.

        - Cine sa stie daca n-oi sti eu? a raspuns renul si ochii i-au scanteiat. Doar eu acolo m-am nascut si am crescut si acolo am zburdat pe zapada.

        - Uite ce zic eu, spuse Gretei fetita de talhar. Acum toti ai nostri au plecat, numai mama a ramas acasa. Pe la amiaza, ea bea din sticla aceea mare, pe care o vezi acolo, pe urma adoarme. si vedem noi ce-i de facut.

Fetita de talhar a sarit din pat, a luat-o pe mama-sa de dupa gat, a tras-o de barba si i-a spus: "Buna dimineata, capra batrana ce esti!" Mama-sa i-a dat cateva bobarnace de i s-a invinetit nasul, dar asta era la ea un semn de dragoste. Dupa ce mama-sa a tras zdravan din sticla si a adormit, fetita de talhar s-a dus la ren si i-a spus:

        - imi place grozav sa te dezmierd pe gat cu cutitul, ca esti caraghios cand te dezmierd si azvarli din picioare, dar acuma trebuie sa-ti dau drumul. Am sa tai franghia si ai sa pleci in Laponia. Da' sa te duci drept acolo si s-o iei pe fetita asta in spate si s-o duci la palatul in care sta Craiasa Zapezii si unde e prietenul fetitei. Cred c-ai ascultat ce spunea, ca a vorbit destul de tare si tu ai ascultat.

Renul a sarit in sus de bucurie. Fetita de talhar a luat-o pe Gretchen si a urcat-o pe ren, a legat-o de spinarea renului si i-a dat si o pernuta sa si-o puna dedesubt.

        - De frig n-are sa-ti fie prea frig, ca ai pantofii imblaniti, dar mansonul ti-l iau eu, ca-mi place. Da-ti dau, uite, manusile mamei. is mari, ca-ti ajung pana la coate, ia pune-le! Acuma ai niste maini chiar ca mama.

Gretchen a inceput sa planga de bucurie.

        - Nu-mi place ca plangi, a spus fetita de talhar. Acuma trebuie sa fii vesela. Uite, iti dau doua paini si o bucata de sunca, ca sa ai pe drum.

A legat de spinarea renului sunca si painea, pe urma a deschis usa si a chemat inauntru dulaii, apoi a taiat franghia cu cutitul ei cel bine ascutit si i-a spus renului:

        - Pleaca repede si ai grija de fetita!

Gretchen a intins catre ea mainile cu manusile pana la coate si si-a luat ramas-bun si renul a luat-o la fuga peste rape si prin ponoare, prin padurea cea mare, pe campii si ape inghetate. Lupii urlau si corbii croncaneau. si pe cer parca se intindeau niste perdele luminoase.

        - Asta-i Aurora Boreala, a spus renul; ia uite cum straluceste!

si a inceput sa alerge si mai repede. si asa au mers ei ziua si noaptea fara sa opreasca. si cand painea si cu sunca s-au ispravit, au ajuns si ei in tara Laponilor.




Craiasa Zapezii - Intaia Povestire
Craiasa Zapezii - A doua povestire
Craiasa Zapezii - A treia povestire
Craiasa Zapezii - A patra povestire
Craiasa Zapezii - A cincea povestire
Craiasa Zapezii - A sasea povestire
Craiasa Zapezii - A saptea povestire


Aceasta pagina a fost accesata de 15090 ori.
{literal} {/literal}